Calendarului sfinţilor rugători ai Banatului i s-a alăturat, în anul 2024, care a precedat împlinirea Centenarului Patriarhiei Române, Sfântul Cuvios Calistrat de la Vasiova şi Timişeni-Şag, ale cărui moaşte au fost aduse, vineri, la Mănăstirea Timişeni-Şag, cu prilejul hramului sfântului lăcaş (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), pentru ca mii de pelerini să li se poată închina.
Joi seara a avut loc vecernia cu litia şi privegherea toată noaptea, iar vineri au fost aduse moaştele Sfântului Cuvios Calistrat de la Timişeni şi Vasiova. Au urmat liturghia arhierească şi prezentarea Tomosului de canonizare şi a icoanei Sfântului Cuvios Calistrat.
Calistrat Bobu, născut la Burdujeni (Suceava), în anul 1900, cu metania din Mănăstirea Sihăstria, a fost trimis în anul 1942 ca preot misionar în Banat, unde a întemeiat Mănăstirea Timişeni şi a înnoit viaţa monastică de la Mănăstirile Săraca, Partoş şi Vasiova. A trecut la cele veşnice pe 10 mai 1975, în ziua de Paşti, şi a fost înmormântat în spatele altarului bisericii de la Vasiova.
Sfântul Cuvios Calistrat a fost canonizat anul trecut, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscris în calendar cu data de pomenire în 10 mai.
“Unul dintre monahii care au venit din pravoslavnica Moldovă şi care au slujit foarte mulţi ani pe Antimisul Banatului a fost şi Sfântul Cuvios Calistrat care a vieţuit în cele patru mănăstiri ale Mitropoliei Banatului. Dintre toţi (monahii, n.r.) ştiuţi şi mai puţin ştiuţi, el a vieţuit cel mai mult, în vremuri foarte grele pentru biserica noastră, în timpul regimului comunist, ateu, total potrivnic credinţei, bisericii, tradiţiei noastre ziditoare creştineşti. El a vieţuit în Banat între anii 1943 – 1975. Timp de 33 de ani, părintele Calistrat a fost o făclie mereu aprinsă pentru călugării şi credincioşii din Banat. Pentru smerenia şi blândeţea inimii lui, a primit de la Dumnezeu darul vindecării şi al izgonirii duhurilor necurate dintre oameni. El a fost trimis în Banat în anul 1943, ca preot misionar, când România era deja implicată activ în cel de-Al Doilea Război Mondial, într-o perioadă nesigură, în care oamenii erau speriaţi, mulţi dintre ei fiind afectaţi de moartea rudelor de pe front sau de alte lipsuri provocate de război. Părintele Calistrat avea să-i întărească în credinţă şi în nădejde pe credincioşii bănăţeni atât de greu încercaţi”, a relatat, pentru AGERPRES, părintele vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timişoara, preot Ionel Popescu.
În anul 1945, cu binecuvântarea Episcopului Vasile Lăzărescu al Timişoarei, părintele Calistrat Bobu a reuşit să pună bazele unei noi aşezări monahale la Schitul de maici Timişeni-Şag, care aparţinea de Mănăstirea Partoş. Atunci a fost hirotesit duhovnic, spre a putea spovedi maicile mănăstirii şi credincioşii din zonă. Pentru activitatea sa duhovnicească deosebită, la 15 iunie 1948, Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului îl hirotesea protosinghel, prin aceasta recunoscându-i-se contribuţia pe care a avut-o la organizarea vieţii monahale din Arhiepiscopia Timişoarei, potrivit părintelui Ionel Popescu.
După desfiinţarea Episcopiei Caransebeşului, în anul 1949, şi alipirea ei la Arhiepiscopia Timişoarei, protosinghelul Calistrat Bobu a fost transferat (la 26 mai 1949), la Mănăstirea Sfântul Ilie de la Izvor – Bocşa Vasiova.
Spre sfârşitul vieţii, Calistrat Bobu a fost bolnav şi la insistenţele obştii a fost internat în spital, operat, rănile de la picioare i s-au mai închis, dar a avut o criză de inimă.
“În acelaşi timp a avut şi o oarecare descoperire, pe care n-a arătat-o celorlalţi, dar a cerut să fie dus îndată la mănăstire, spunând că are o presimţire şi că dacă se va face bine, va veni înapoi. Pe 10 mai 1975, în sâmbăta Săptămânii Luminate, părintele a fost adus cu ambulanţa la Mănăstirea Vasiova de doctorul care îl îngrijea. Acesta din urmă, profund marcat de cuvintele şi viaţa părintelui pe care îl cunoscuse în spital, se hotărâse să se facă monah. Dobândise o foarte mare evlavie faţă de părintele şi mai târziu avea să spună: ‘Am îngrijit un sfânt’. (…). Revenit în chilia sa, părintele Calistrat a chemat preotul slujitor să-i facă o dezlegare. Când acesta a venit şi a început să-i citească o rugăciune pentru sănătate, părintele Calistrat l-a întrerupt, zicând: ‘Nu, citeşte dezlegarea!’. Şi în timp ce preotul citea, părintele Calistrat s-a aşezat cu faţa spre răsărit, a răsuflat de trei ori şi s-a stins uşor ca o lumânare, trecând din praznic în praznic. (…). Protosinghelul Calistrat Bobu nu a făcut parte din nicio mişcare sau grupare politică. El şi-a închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor. Părintele Calistrat a fost un monah de vocaţie care şi-a împlinit atât menirea monahală, cât şi cea misionară. Pentru activitatea sa pastorală desfăşurată pe meleagurile Banatului, la 15 iunie 1948, a fost ridicat în rang, de către Mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului, la treapta de protosinghel, astfel fiindu-i recunoscută lucrarea sa duhovnicească de revigorare a vieţii monahale din Banat şi de întărire în credinţă a ortodocşilor bănăţeni”, arată preotul Ionel Popescu.
Timp de 33 de ani, părintele Calistrat a fost o făclie mereu aprinsă pentru călugării şi credincioşii din Banat, un adevărat păstor, duhovnic şi părinte pentru toţi.
